Scrisul de mână la copii – importanța și beneficiile sale

SCRISUL – SPORTUL MINȚII

Ai aflat în articolul anterior cât de benefic este pentru copii să citească și cât de mult le stimulează mintea, imaginația și le dezvoltă limbajul. Dar scrisul? Ei bine și scrisul de mână la copii e la fel de important și aduce numeroase beneficii când vine vorba de dezvoltarea optimă a celor mici. 

Ce este scrisul de mână?

Scrisul reprezintă un proces perceptual-motor complex ce implică abilități vizual-motorii de coordonare, planificare motorie, componente cognitive și perceptuale și aspecte ce țin ce sensibilitatea tactilă și kinestezică.

Pentru a scrie, un copil trebuie să realizeze sarcini motorii și cognitive în același timp. La început acest proces poate fi dificil, dar cu timpul devine automat.

Scrisul de mână vs. scrisul la tastatură

Stilou și hârtie? Sau tastatură și ecran? Acestea sunt procese diferite ce prezintă diferențe majore.

Mai repede nu înseamnă neapărat mai bine!

Deși este mai lent, scrisul de mână îți antrenează atenția vizuală, deoarece ești mult mai concentrat când scrii cu un pix sau un stilou decât atunci când scrii la tastatură. Când scrii la tastatură trebuie să fii atent în 2 locuri: la tastatură și la ecran. Când vine vorba de scrisul de mână atenția îți este concentrată într-un singur loc.

Deși ușurința cu care se poate scrie la tastatură poate să câștige niște timp, relația dintre procesele motorii și cele perceptuale care se formează în timpul scrisului de mână facilitează achiziția limbajului scris.

Diferențe în ceea ce privește activitatea cerebrală:

În timpul scrisului la tastatură activitatea cerebrală este mai redusă decât în timpul scrisului de mână. În timpul tastării, efectele la nivel neuronal sunt diferite, deoarece trebuie să privești și să identifici literele, dar în cazul scrisului de mână mai este implicată și memoria motorie, care implică o conexiune între citit și scris.

Verginia Berniger, cea care studiază semnele de citire și scriere și relația lor cu procesele de învățare, spune că:

Atunci când alegi metoda tradițională de scris, folosești mâna pentru a forma litere și a le conecta, activitate ce implică creierul mult mai activ în proces. Tastarea, pe de altă parte, implică doar selectarea literelor prin apăsarea unor taste identice.

Beneficiile scrisului de mână la copii

Scrisul de mână e o abilitate esențială în dezvoltarea copiilor, având un efect direct asupra performanței academice. Având în vedere complexitatea acestui proces, scrisul reprezintă un foarte bun antrenament pentru mintea copiilor, antrenându-le abilitățile cognitive și motorii.

1. Scrisul de mână facilitează dezvoltarea cognitivă a copiilor.

În timpul scrisului activitatea cerebrală din creier se extinde în ambele emisfere cerebrale, în regiuni care sunt implicate în gândire, limbaj și memoria de lucru. Antrenarea acestor regiuni, prin scrisul de mână, favorizează formarea legăturilor sinaptice. Mai mult, scrisul de mână favorizează învățarea, datorită componentei ce ține de memoria vizual-motorie, copiilor fiindu-le mult mai ușor să fixeze materialul lecțiilor, deoarece îi ajută să vizualizeze și să-și amintească mai bine caracterele scrise. În momentul în care caracterele sunt scrise pe foaie cu pixul sau stiloul, creierul este concentrat la un singur lucru, ceea ce ajută la fixarea materialului scris în memorie.

2. Scrisul de mână – esențial în dezvoltarea psihomotorie a copiilor.

Când copii învață să scrie de mână, ei învață să își coordoneze mușchii brațelor, mâinilor și degetelor pentru a face diferite mișcări, își dezvoltă controlul fin al mișcărilor și dexteritatea.

3. Scrisul de mână facilitează cititul.

Atunci când copii învață să scrie literele, regiunile vizuale din creier responsabile pentru procesarea literelor și regiunile motorii responsabile pentru producerea literelor se activează, iar pe măsură ce aceștia învață să le scrie, conexiunile din aceste regiuni se întăresc. Având în vedere importanța scrisului de mână în procesarea literelor, acesta facilitează cititul, copiilor fiindu-le mai ușor să recunoască literele.

4. Scrisul de mână ajută la dezvoltarea limbajului.

Memoria vizual-motorie întărită de pe urma scrisului, facilitează dezvoltarea abilităților de limbaj superioare, cum ar fi un vocabular bogat, înțelegerea relațiilor dintre cuvinte și parafrazarea, deoarece cu cât scri mai mult, cu atât mai mult aspectele motorii ale scrisului devin automate, eliberând resurse cognitive pentru dezvoltarea acestor abilități de limbaj superioare.

5. Scrisul de mână sporește gândirea critică.

Scrisul de mână le conferă copiilor o viziune mai profundă a ideilor, conceptelor și gândurilor, deoarece aceștia pot analiza lucrurile ce le scriu și le citesc, le pot contura mai bine și pe sporesc cunoștințele.

6. Scrisul de mână – o metodă foarte bună de exprimare.

De asemenea prin scris, copii învață să se exprime liber, își pot scrie sentimente, povești și idei, ajutându-i să-și structureze mai bine gândurile. 

 

De ce este important să încurajăm scrisul de mână la copii?

Pe lângă numeroasele beneficii de mai sus, scrisul de mână la copii este foarte important în ceea ce privește performanța academică.

Scrisul de mână reprezintă o abilitate necesară pentru copii ce le va fi de folos pe tot parcursul vieții. Studiile arată că copiii care prezintă probleme în ceea ce privește scrisul de mână, au un IQ verbal mai redus, atenție mai redusă și performanțe academice mai scăzute. 

Astfel scrisul de mână, fiind un proces atât de complex, îi ajută pe copii să se dezvolte din punct de vedere cognitiv și lingvistic, iar acest lucru aduce doar beneficii pe termen lung în viața copilului și a adultului ce va urma să devină.

Recomandări pentru scrisul de mână la copii:

  1. Culorile atrag atenția celor mici, așa că, pentru a încuraja scrisul, alege caiete, pixuri și foi colorate.
  2. Încercați să includeți scrisul în activitățile copilului, de exemplu dacă desenează, rugați-l să scrie și o scurtă descriere a desenului.
  3. Postura este foarte importantă atunci când cel mic scrie, așa că asigurați-vă că are o postură corectă: capul trebuie să fie ridicat și nu aplecat, spatele trebuie să fie drept, mâna opozantă sprijinită pe bancă, mâna stângă la fel, cu umărul relaxat și încheietura sprijinită, dar fără să fie forțată; mâna opozantă trebuie folosită pentru a ține caietul/foaia, astfel ca mâna cu care scrie să ffie liberă pentru a manevra stiloul.
  4. În ceea ce privește instrumentul de scris, acesta trebuie ținut înclinat la un unghi de 60 de grade de foaia de hârtie, cu 3 degete, la 2-3 cm distanță de bază, fără a aplica o presiune asupra instrumentului de scris.

Copil Creativ vine în ajutorul copiilor pentru a-i ajuta să țină corect stiloul sau creionul în mână. Astfel, copiilor le va fi mai ușor să învețe să scrie și să se dezvolte optim.

Dacă îți dorești să-i facilitezi celui mic procesul de scriere, descoperă pachetul Corector de scris pentru micul tău școlar”.

 

 

Bibliografie:

Feder, K. P., & Majnemer, A. (2007). Handwriting development, competency, and intervention. Developmental Medicine & Child Neurology, 49(4), 312–317.

James, K. H., & Engelhardt, L. (2012). The effects of handwriting experience on functional brain development in pre-literate children. Trends in Neuroscience and Education, 1(1), 32–42.

Kiefer, M., Schuler, S., Mayer, C., Trumpp, N. M., Hille, K., & Sachse, S. (2015). Handwriting or Typewriting? The Influence of Penor Keyboard-Based Writing Training on Reading and Writing Performance in Preschool Children. Advances in Cognitive Psychology, 11, 136–146.

Waterman, A. H., Havelka, J., Culmer, P. R., Hill, L. J. B., & Mon-Williams, M. (2014). The ontogeny of visual-motor memory and its importance in handwriting and reading: a developing construct. Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences, 282(1798), 20140896–20140896.

Puranik, C. S., & AlOtaiba, S. (2011). Examining the contribution of handwriting and spelling to written expression in kindergarten children. Reading and Writing, 25(7), 1523–1546.

Rosenblum, S., Weiss, P. L., & Parush, S. (2003). Educational Psychology Review, 15(1), 41–81.