copilul furios

Copilul furios. Ce este furia și cum putem să o gestionăm?

Copilul furios e copilul care încă nu cunoaște strategii optime de gestionare a emoțiilor. Este copilul care are nevoie de ajutorul nostru să le găsească.

Ce este Furia?

Furia este una din emoțiile de bază care, deși este însoțită de un comportament vizibil, ne referim aici preponderent la comportamentele copiilor, nu primește atenția cuvenită când vine vorba de dezvoltarea emoțională. Știm că furia apare atunci când așteptările noastre nu sunt confirmate și adesea ne folosim de toate resursele noastre pentru a răzbuna această nereușită. 

Când vine vorba de copii, există diferențe în ceea ce privește exprimarea furiei la diferite vârste. Deoarece aceste diferențe sunt importante pentru a știi cum să reacționezi, le vom discuta în continuare specific.

Furia apare în mod vizibil, încă de la sugari, în al doilea an de viață, imediat după descoperirea relațiilor de tip cauză-efect și urmează să fie experimentată în diverse situații. Interacțiunea dintre părinte și copil este foarte importantă, adesea reacțiile emoționale fiind principalul mijloc de comunicare a nevoilor de către copil.

Trecând mai departe la vârsta preșcolară, furia se fundamentează deja pe anumite așteptări care nu sunt tocmai realiste, cu privire la lume și ceilalți. De asemenea, ea poate apărea mai frecvent dacă părintele oferă o recompensă pentru a diminua reacțiile comportamentale ale copilului. Astfel copiii devin mici manipulatori ai părinților, pentru a-și îndeplini propriile dorințe. De aceea este foarte important să fim atenți la contextul în care furia se manifestă și să identificăm cauzelor acesteia. 

Având în vedere că paleta de emoții este în plină dezvoltare, este indicată verbalizarea tuturor emoțiilor de către părinte, copilul reușind astfel să asocieze emoții specifice și contextele în care acestea se manifestă. Verbalizarea emoțiilor de către părinte contribuie la dezvoltarea vocabularului emoțional al copilului și, implicit, a inteligenței lor emoționale.

Ex. Copilul trântește jucăria de pământ. Părintele verbalizează emoția ”Observ acum că te-ai înfuriat/că ești furios.”

La dezvoltarea emoțională a copilului în primii 5 ani, părinții sunt adevărate modele ale copiilor lor.

Ei contribuie la extinderea vocabularului emoțional al copilului, la introducerea emoțiilor situaționale și la descoperirea primelor metode de gestionare a emoțiilor.

👉 Școlarul mic devine copilul furios mai ales în contact cu noile cerințe și reguli pe care mediul școlar le impune. Un nou mediu social și interacțiunea cu atât de multe perspective noi care nu se conformează așteptărilor celui mic. Astfel, se pot declanșa stări de nervozitate manifestate adesea și comportamental. Aici validarea emoțiilor este extrem de importantă înaintea reglării stării și a comportamentului. Părintele îi arată astfel că îi înțelege emoția, că e normal să o aibă, o acceptă și îi este alături în a trece peste. 

Ex. Copilul furios aruncă jucăria pe jos. Părintele spune: ”Înțeleg că ești furios și de asta ai aruncat jucăria pe jos. Hai să vedem ce putem face ca să te simți mai bine”.

Validarea emoțiilor copilului de către părinte este una dintre cele mai eficiente practici parentale, când vine vorba de emoții.

Prin aceasta copilul știe că părintele i-a înțeles emoția, a acceptat-o și îl va ajuta în gestionarea ei.

👉La adolescenți, furia apare adesea în contexte sociale, în interacțiunea cu ceilalți, fiind cauzată de așteptările nerealiste ale acestora cu privire la lume și la ceilalți. Astfel, apar conflictele între generații, pe fondul nevoii adolescentului de a-și exprima independența și a încercării adulților de a-și impune punctul de vedere. Flexibilitatea în gândire și discutarea problemelor, poate fi extrem de ajutor aici, părintele fiind cel care ascultă înțelegător, însă este mai înțelept și blând în reacții, decât copilul lui adolescent, fiind alături de el dacă are nevoie.

După cum am putut vedea, furia apare în situații diverse. Ea este asociată cu anumite gânduri specifice și determină anumite reacții comportamentale dar și fiziologice. Aceste trei componente importante, gândurile, comportamentele și reacțiile fiziologice ne pot fi de ajutor nouă, dar și copiilor pentru a ține furia în frâu. 

👉 Gândurile principale pe care se fondează reacția furioasă sunt cele de tip absolutist și intoleranța la frustrare.
Vom auzi adesea: ”trebuie să fie așa”, ”trebuie să fie cum vreau eu”, ”nu e corect”, ”nu suport”.
Efectul acestor gânduri poate fi diminuat, astfel intensitatea furiei să scadă. Gândurile de tip absolutist pot fi modificate în așteptări realiste
Ex. ”aș prefera să se întâmple așa, dar pot accepta dacă nu se întâmplă”iar intoleranța la frustrare poate fi redusă la o simplă neplăcere,
Ex. ”acest lucru este neplăcut, însă îl pot suporta și nu este cel mai rău lucru posibil”.

 

👉 Comportamentele care sunt determinate de furie adesea au un caracter agresiv și vin pe fondul nevoii de răzbunare. Pentru a diminua aceste comportamente, poziția adultului trebuie să fie fermă, validând în același timp emoția copilului.
Ex. ”Înțeleg că ești furios și e normal, însă nu te voi lăsa să (mă) lovești.”
Deoarece tensiunea acumulată de către copil trebuie consumată, se recomandă tehnici de relaxare, utilizarea jucăriilor terapeutice sau practicarea diferitelor sporturi.

În cazul reacțiilor fiziologice, aceste detalii sunt informații benefice pe care copilul le poate folosii pentru autoreglarea sa. De aceea, dezvoltarea inteligenței emoționale, mai exact, recunoașterea emoțiilor și a semnalelor acestora este atât de importantă.

Dacă copilul furios recunoaște reacția pe care corpul lui o are în momentul în care trăiește o emoție precum furia (înroșirea, înfierbântarea, creșterea ritmului cardiac), acesta poate ieși din situația respectivă înainte ca emoția să atingă o intensitate foarte mare. După ieșirea din situație, copilul poate utiliza diverse strategii de relaxare, cum ar fi respirație dirijată, conectarea cu spațiul înconjurător sau utilizarea jucăriilor terapeutice. Astfel, reacția emoțională puternică este trăită, dar la un nivel funcțional și acceptat de cei din jur.

Contribuind la inteligența emoțională a copilului, îl ajutăm să devină ceea ce ne dorim, un adult de succes.

👉Furia este o emoție foarte des întâlnită și reprezintă o reacție cât se poate de normală. Ea nu trebuie oprită, pedepsită sau interzisă, deoarece exprimarea emoțiilor este o componentă importantă în dezvoltarea inteligenței emoționale. Este necesară, însă, adaptarea reacțiilor la furie în așa fel încât să fie acceptate și să nu aducă consecințe negative.

Noi, echipa Copil Creativ dorim ca fiecare copil și adolescent să învețe de mic să își gestioneze emoțiile. Acest lucru îl va ajuta să devină un adult de succes! Venim în ajutor cu o serie de cărți audio în care sunt explicate exerciții de gestionarea emoțiilor. Mai multe detalii găsești aici

 

„80% din succesul unui adult vine din inteligența emoțională!”

 

 

Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie pe Facebook și ajută și alți părinți!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Copy link
Powered by Social Snap